06Jul
Parasim Malaga dimineata la ora 7 si ne indreptam catre Caminito Del Rey zona Ardales. Avem de mers cam 70 km plus ca nu stiam unde este zona de parcare.
Luam rapid un sandvich pe drum si indrumati de google ajungem la destinatie. Sunt asa bucuroasa, in primul rand ca de ziua mea de nastere , voi urca pe Caminito, drum pe care visez de 5 ani la el. Avem rezervare pentru ora 11, biletele le-am cumparat online cu 4 luni inainte de aici caminitodelrey.info. Din zona de parcare, de langa El Kiosko,
ne-a luat un autobuz-a costat 2 Euro /persoana dus-intors- si ne-a lasat drept in capat unde este tunelul de intrare.
Plin de turisti, dupa ce am strabatut cam 1 km pe jos pana la intrarea propriu-zisa, ne-a echipat cu casca de protectie si aparat de traducere in limba engleza.
Caminito del Rey e un loc unic în lume!
O pasarelă construită în stâncă, deasupra hăului, ce te poartă printr-un defileu superb, cu peisaje care îţi taie răsuflarea! Ce îţi poţi dori mai mult? Nu cu mult timp în urmă Caminito del Rey era cel mai periculos drum din lume şi numai amatorii de senzaţii tari îl parcurgeau. Drumul s-a deteriorat grav de-a lungul timpului, iar în 1999-2000 cinci oameni şi-au pierdut viaţa încercând să îl parcurgă. După aceasta a fost închis și autorităţile au decis să îl restaureze. 4 ani şi 9 milioane de euro mai târziu, în martie 2015 s-a redeschis! De fapt a fost construită altă pasarelă de la zero, fostul drum încă se mai vede dedesubtul ei. În total traseul are 7.7 km.
Căile de acces către şi după defileu au o lungime de 4.8 km. Caminito del Rey propriu-zis are 2.9 km lungime. Dar nu sunt în totalitate pasarele din lemn, acelea sunt doar la intrare şi la ieşire şi au o lungime totală de 1.5 km. Între ele e un drum de pădure de 1.4 km. Ca efort intensitatea e destul de mică, e mai mult o plimbare, deşi uneori trebuie să urci la deal, dar sunt totuşi 8 km de luat la picior, aşa că poate deveni obositor. De-a lungul traseului nu ai de unde să îţi iei apă sau vreo gustare, aşa că asigură-te că ai la tine cele necesare. Nici coşuri de gunoi nu există, dar cu toate astea nu am văzut urmă de hârtii sau alte resturi aruncate.
Aveam să descoperim că mai toată regiunea e la fel de îngrijită. Acum nu ne-a rămas decât să ne bucuram de peisajele impresionante, să ne lasam purtati de val si să simţim cum ni se taie răsuflarea. Pentru un moment parcă nu mai eşti în Spania.
Nu mai eşti nici pe Pământ. Acest taram este de o frumusete coplesitoare unde e mereu primavara. Aveam impresia că timpul stă în loc, auzeam şuvoiul de apă curgând, mi-l imaginam cum sapă lent în rocile milenare şi doar aşa realizam că totuşi anii trec, şi sunt aici doar pentru o răsuflare. O răsuflare frumoasă. Zâmbesc. Și ma bucur din nou că trăiesc!
Traseul se termina in punctul opus, de unde ne-a luat autobuzul sa ne duca catre locul de parcare.
Bifat si acest loc pe harta noastra, ne continuam drumul catre alt sat vechi in care vom lua pranzul -Setenil De Las Bodegas .
Setenil de las Bodegas este unul din “satele albe” din Andaluzia ce te incanta de la primul pas.
Natura si omul ofera o simbioza perfecta, iar casele strecurate sub stanca sunt exemplul perfect. Situat la 50 km de Caminito, micutul sat are putin peste 3000 locuitori si este una dintre cele mai interesante asezari umane din Europa. Specificul acesteia consta in locuintele construite direct in stanca, ori sub aceasta.
Fiind construit de-a lungul unor chei inguste, unele case au fost sapate in peretii abrupti, in timp ce altele au profitat de grotele naturale, adaugand doar un perete exterior!
Cea de-a doua parte a numelui orasului, ‘’de las Bodegas’’, provine din faptul ca Setenil a fost candva un sat infloritor care traia de pe urma productiei de vin. Viile din zona erau nemaipomenite. De aici si numarul mare de bodegi si, implicit numele satului: Setenil de las Bodegas.
Insa vita de vie a disparut complet in jurul anului 1860 cand a fost distrusa in totalitate de filoxera. Nu s-a mai refacut niciodata, insa. In prezent locuitorii traiesc din agricultura si productia de mezeluri traditionale: chorizo, carnati, carne de porc, paste fine, produse de patisserie, miere, gemuri de fructe, ulei de masline, renumite in toata Spania.
Avand masina inchiriata, drumul a fost spectaculos dar usor de parcurs. Serpuiam printre sate ce aparent permiteau circulatia pe ambele sensuri, dar in practica, trebuia sa iti alternezi datorita drumului foarte ingust ce nu putea sa permita doua masini in paralel. Dupa ce lasam masina, in 5 minute suntem deja pe Cuevas del Sol, si admiram minunile naturii. Cuevas del Sol sau Cuevas de la Sombra, sunt numele celor mai cautate strazi din Setenil de las Bodegas, si practic principala atractie turistica din zona. In traducere, inseamna „Pesterile Soarelui”, respectiv „Pesterile din Umbra”, strazi aflate paralel una de cealalta si numite in functie de cata lumina primesc.
Cu toate acestea, casele de pe ambele strazi beneficiaza de un microclimat special, cu temperaturi mai scazute pe timpul verii si ceva mai ridicate iarna.
Pentru un fel de mancare am dat 18 Euro /persoana, si dupa cum se vede in poza…meniul bogat 😊
Ce a costat cam multisor a fost un pahar de vin -baut in cinstea mea- 8 Euro , mult.. dar gustos, ce sa fac…macar atat sa ma rasfat!
Plecam mai departe lasand in urma un amalgam de sentimente si impresii din zona satelor albe, si ne indreptam spre Ronda un orasel in care vom innopta.
Aici aveam rezervata, de acasa, o noapte la hotel Dona Carmen care ne-a costat 40 Euro/camera cu mic dejun. Am ajuns seara pe la 6, dupa cazare am dat o tura de oras.
Situat intr-un loc fermecator, pe marginea unei pante abrupte, Ronda este un oras vechi in centrul provinciei Malaga. Impresionantul oraş este poziţionat deasupra bazinului şi minunăţiilor naturale de pe Răul Tajo, fiind imprejmuit de munţi. De aici se pot vedea grădinile Alameda del Tajo şi vechiul palat al regilor mauri ai Rondei Orasul construit pe stanci,chiar pe marginea prapastiei, a unui canion sapat pe raul Guadalevin, cel mai vestit pueblos blancos din Spania.
Canionul El Tajo inalt de 100 m, imparte Ronda in 2: vechea asezare de pe vremea romanilor si orasul nou dezvoltat din sec 15. In Ronda se gaseste cea mai veche arena de corida din Spania in Piaza del Toros, numita Real Maestranza de Caballeria de Ronda.
Aici am gasit o atmosfera provinciala, stradute stramte si case cu arhitectura specifica, piete mici, colorate, animate. Normal ca am incheiat aniversarea mea cu o cina la unul dintre restaurantele numeroase , unde ne-am rasfatat cu renumita paella (preturi normale ca in Malaga).
Ronda este acel loc antic in care te bucuri de o fila din istorie, de un apus privit de pe terasa asezata pe stanca sau de a savura un ceai intr-o piateta.
Comentarii
